Biserica Creștină Baptistă Română "Emanuel" Torino

În fiecare an, în majoritatea bisericilor evanghelice există o duminică specială în care mulţumim Domnului pentru roadele pământului şi pentru toate binecu-vântările materiale şi mai ales cele spirituale pe care ni le-a pus El la dispoziţie prin harul Său. Şi anul acesta gândul nostru se îndreaptă spre atât de multe binecuvântări de care am avut parte până acum, şi cu siguranţă vom mulţumi Domnului pentru ele.

Aş vrea însă să înţelegem mai mult despre atitudinea pe care trebuie să o avem atunci când mulţumim Domnului Dumnezeu pentru toate. Eu cred că, muţumirea cea mai potrivită la sărbătoarea roadelor este să aducem noi înşine roadă. Sfânta Scriptură ne spune clar că noi am fost destinaţi să aducem roadă. „Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi ucenicii Mei.” (Ev. Ioan 15:8). Nu numai că prin roada noastră Dumnezeu Tatăl este proslăvit, dar este şi o dovadă că într-adevăr suntem ucenicii Domnului Isus, El care a adus atât de multă roadă. Destinul nostru este legat de aceasta. Evanghelistul Ioan în acelaşi capitol la versetul 16 spune: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” Roada pe care o aducem înaintea Tatălui din ceruri ne dă şi siguranţa că cererile noastre vor fi ascultate, dacă sunt făcute în Numele Domnului Isus. Vedeţi, este atât de important să aducem roadă! Nu cred nicidecum că este opţional. Când suntem copiii Domnului, sădiţi în adevărata Viţă care este Domnul Isus, nu se poate să nu aducem roadă.

Ce se întâmplă dacă nu avem roadă? „Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” (Ioan 15:2). Cred, aşa cum am scris mai sus, că putem să aducem roada noastră înaintea Domnului ca şi mulţumire pentru tot ce a făcut pentru noi.

Care este roada ce o aşteaptă Domnul de la noi? Mai întâi este roada Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (Gal. 5:22) Când Duhul Sfânt este în viaţa noastră, nu se poate să nu avem roada Duhului. Şi cei care privesc viaţa noastră vor vedea îndată dacă suntem ai lui Dumnezeu. Luca 6:44 spune, „Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.” În al doilea rând, ca şi roadă sunt cei care îl cunosc pe Domnul prin noi. Îi putem prezenta înaintea Domnului ca mulţumire că El a făcut posibil lucrul acesta. Sămânţa Cuvântului, care a venit în inima noastră, a încolţit şi a dat roadă. Aşa ne spune Cuvântul Sfânt în Ev. după Matei 13:6, „O altă parte a căzut în pământ bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.”

Cum vrei să te prezinţi înaintea Domnului? Fără nici o roadă? Sau a început Domnul să lucreze în inima ta?! Duhul Sfânt rodeşte prin noi tot ce scrie în Gal. 5:22. Dragostea pentru alţii ne va face să ne jertfim pentru ei, ca să audă Cuvântul vieţii, singurul care le poate da eliberarea de păcat şi povară. Domnul să ne ajute să ne prezentăm înaintea Lui cu roadă, Amin.

Credem din toată inima că şi astăzi Duhul Domnului transformă vieţi! Stau mărturie cele patru suflete care doresc să-L mărturisească pe Domnul Isus în apa botezului, în cadrul unui serviciu special de botez Nou-Testamental, în Biserica Creştină Baptistă Română “Emanuel” din Torino, în ziua de duminică 13 mai, începând cu ora 17:45, în Via Viterbo 119. Vă aşteptăm cu drag la bucuria noastră!

Luni 04 aprilie 2011, ora 20:00, a avut loc la Chieri o întrunire de tineret cu tema “Ştii cine eşti?” Textul de bază din Scriptură a fost Ieremia 1:4-10. Au participat 190 de persoane, dintre care 150 de tineri din bisericile: Biserica Creştină Baptistă “Golgota” din Torino, Biserica Creştini după Evanghelie din Torino, Biserica Creştină Baptistă Moldovenească din Chieri şi Biserica Creştină Baptistă “Emanuel” din Torino. Invitaţi speciali au fost grupul “Continental” din România şi fr. Nicu Tatu, naist din Rep. Moldova. Întâlnirea a început cu un timp de rugăciune, după care a urmat un timp de închinare prin cântare, cu grupul “Continental”, fr. Nicu Tatu, şi tineri din bisericile participante. În final, Cuvântul Domnului a fost vestit de pastorul Sorin Olaru. Întâlnirea s-a încheiat cu dorinţa ca fiecare tânăr să citească Biblia în fiecare zi, să-şi întărească credinţa în Dumnezeu ca toţi împreună să putem avea un impact semnificativ între românii din Italia care nu au o relaţie cu Dumnezeu. Dorim ca acest fel de întâlniri să aibă loc mai des, pentru slava lui Dumnezeu.

1. Religia spune că Dumnezeu nu mă va iubi până când eu nu voi asculta de regulile Lui îndeajuns să-I merit dragostea… Evanghelia spune că datoriă faptului că Dumnezeu deja m-a iubit şi şi-a exprimat dragostea prin lucrarea persoanală a lui Isus pe cruce, acum sunt liber de păcat pentru a trăi o viaţă nouă de ascultare, prin puterea dragostei Sale pe care mi-o oferă în dar.
2. Religia spune că lumea este formată din oameni buni şi oameni răi… Evanghelia spune că lumea nu este formată din oameni buni şi oameni răi, ci mai degrabă din păcătoşi care fie se pocăiesc şi îşi pun încrederea în moartea lui Isus pentru viaţa lor, sau nu se pocăiesc şi rămân morţi spirituali şi separaţi de Dumnezeu, sub mânia Sa.
3. Religia este vorba despre ceea ce faci…. Evanghelia este despre ceea ce Isus a făcut – pentru tine, în tine şi prin tine – prin har.
4. Religia este vorba despre a obţine ceva de la Dumnezeu… Evanghelia este vorba despre a-L primi pe Dumnezeu Însuşi, care este cea mai mare comoară a noastră, cea mai înaltă bucurie şi sursă a vieţii, fie că suntem bogaţi sau săraci, sănătoşi sau bolnavi, trăim sau murim, suntem fericiţi sau trişti.
5. Religia vede greutăţile ca fiind o pedeapsă neiubitoare, decât o disciplinare care sfinţeşte… pentru urmaşul lui Cristos – Dumnezeu va folosi suferinţa pentru a ne sfinţi prin necazuri şi să ne facă mai mult ca Isus.
6. Religia este despre tine… Evanghelia este în contrastul dintre faptul că Isus ne-a slujit plin de dragoste şi noi Îl iubim, şi îi slujim cu dragoste pe oameni aşa cum Isus a făcut-o cu noi.
7. Religia se concentrează aproape total pe viaţa exterioară, vizibilă a unei persoane şi nu trece cu privirea peste viaţa interioară, invizibilă a inimii unde se află motivele… Evanghelia este preocupată mai întâi cu starea interioară a noastră.
8. Religia este despre ceea ce facem noi, însă rezultatul final este că nouă ne lipseşte siguranţa poziţiei noastre înaintea lui Dumnezeu… Evanghelia ne spune că datorită faptului că starea noastră înaintea lui Dumnezeu este posibilă numai în Isus, noi putem şti cu siguranţă că suntem oameni asiguraţi şi răscumpăraţi.
9. Religia pur şi simplu nu lucrează/munceşte pentru că asta rezultă în mândrie sau disperare… Evanghelia singură ne conduce la o ascultare smerită şi încrezatoare, plină de bucurie, pentru că ne învaţă că neprihanirea nu este a noastră, ci mai degrabă este un dar de la Isus datorită lucrării Sale pe cruce.
10. Religia caută neprihanirea prin puterea neprihănirii de sine… Vestea bună a evangheliei este că Isus ne-a dăruit neprihanirea Sa, nouă care suntem prihăniţi, dacă credem sau avem credinţa numai în persoana şi lucrarea Sa.

Totdeauna când mă gândesc la Dumnezeu încerc să-mi imaginez cât de măreț,
de strălucitor și minunat este El, dar cu mintea mea nu pot pătrunde prea departe.
Reușesc să văd doar o rază din tot ceea ce este El.
Totuși, pe El Îl simt în fiecare clipă pentru că este în mine, în viața mea,
în inima mea și toată ființa mea este-n El.
Cu El alături, zi de zi, cresc în dragostea pentru semenii mei și nu numai pentru cei care mă iubesc,
dar și pentru cei care nu mă doresc.
Cuvintele Lui sunt ca un sunet plăcut pentru urechile mele,
sunt pline de miere pentru gura mea și pline de povață pentru sufletul meu.
Inima-mi vibrează la auzul glasului Său și tot ce am este de la El și prin El.
Îți mulțumesc Doamne, pentru ceea ce pot fi prin Tine!

Mihaela Boicu

Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului! Ţefania 3:14

Bucuria este din Dumnezeu. Este o roadă a Duhului Sfânt. Ea nu depinde de circumstanțe. Tristețea, amărăciunea, apatia sunt amprente ale influenței celui rău, și de cele mai multe ori consecințe ale stării de păcat, sau manifestarea dezamăgirii și durerii. Pentru creștin însă, este de așteptat ca bucuria să fie ceva la ordinea zile. Ce fel de bucurie are poporul lui Dumnezeu? Cum trebuie să se manifeste ea? Ea trebuie să se manifeste: FARĂ INHIBIȚII (REȚINERI).
“Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te și saltă de veselie” Strigă și saltă, sunt două imperative ce denotă forma de manifestare liberă a bucuriei creștine. Sigur că nu suntem adepții gălăgiei și a zgomotului creștin și nici adepții dansului senzual în închinarea creștină (Biblia zice: “bucurați-vă tremurând”), însă ne întrebăm dacă nu cumva bucuria noastră este înabușită, blocată, și nu se poate manifesta din cauza unor criterii pur fictive?! Nu cumva creăm o generație de creștini ce nu mai știe să se bucure cu adevărat?! Când a fost ultima dată când, ca și magii, n-am mai putut de bucurie? De câte ori, teama de a fi caracterizați deplasați, ori penibili, ciudați… a înăbușit bucuria ce o aveam în suflet? De ce zâmbetul pare să fie interzis în adunare? De ce o cântare ritmată și dinamică, e pusă în categoria cântărilor lumești? Nu cumva din cauza unor prejudecăți nejustificate? Vă întreb cu respect: “Cum e bucuria dumneavoastră? Inhibată sau eliberată de prejudecăți?”
Dragilor, prefer să n-am costum de duminică, dar să am bucurie. Prefer să mă închin pe podea fară covoare, dar să am bucurie. Prefer să n-am nici orgă, nici microfoane, nici scaune comode în biserică dar să am bucurie în biserică! Uneori îmi vine să zic ca și Ioel “a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru” (Ioel1:16)
Permiteți-mi să vă citez câteva din versurile unui cântec creștin, ce m-a pus pe gânduri:
“Nu știu de ce unii oameni astăzi, spun: “Eu cred în ISUS!” și sunt veșnic parcă loviți de soartă, merg cu fruntea-n pământ. Dacă-i întrebi: “Frate, cum îți mai merge?”; numai necazuri auzi. Și-au îngropat zâmbetul și credința, dar spun că sunt creștini. Când mergi la adunare unde frații spun că se întâlnesc cu ISUS, te uiți și vezi numai fețe plouate, atmosferă ca de mormânt. Nu știi ce să crezi și rămâi pe gânduri. Te-ntrebi: “Chiar așa o fi?” Hai să-nțelegem ce spune Cuvântul: “Bucurați-vă în Cristos.” Nu ai nici un motiv să fii trist, dacă îl ai pe Isus în inima ta. Destinul tău e în mâna Lui. Nu uitați: bucuria poporului lui Dumnezeu se manifestă fără înhibiții. Ea trebuie să se exprime la: INTENSITATE MAXIMĂ! “Saltă de veselie din toată inima, fiica Ierusalimului.” Din toată inima înseamnă că ea nu trebuie să se rezume la o exprimare exterioară. Cred că sunt mulți care încearcă să mascheze bucuria. Schițează forțat un zâmbet. Când sunt întrebați cum e viața lor cu Cristos, răspund carismatic: “super!!”, când de fapt, în suflet e tristețe și amărăciune, prăbușire. Bucuria trebuie să fie sinceră, transparentă; nu de pe buze, ci să izvorască într-adevăr din inimă. Mai bine trist, decât cu bucurie artificială. Din toată inima, înseamnă că bucuria pe jumatate, nu este bucurie adevărată.
Ați avut parte vreodată de a vedea sau participa la o închinare în bisericile baptiste din Africa? V-ați îndoi că sunt baptiști. Însă n-ați avea curajul să spuneți că sunt nefericiți. N-au atâta mâncare cât avem noi, n-au termopane la casă, n-au așa biserici frumoase ca ale noastre, nici atâta buget cât avem noi, sau tehnica pe care o folosim noi, dar au bucuria pe care noi nu o avem!!!
Cât din inima ta se bucură? Jumătate, un sfert. 99%??
Bucuria din toată inima, este singura bucurie adevarată. Bucură-te din toată inima!

Motivată de grația divină – “Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmașul tău” – bucuria creștină nu este dată de câștiguri materiale, nici de succese pe plan profesional, nici chiar de spectacole creștine fastuoase. Ea răsare și se clădește doar pe fondul conștientizării neprețuitului har ce ni l-a oferit nouă Dumnezeu. Când realizezi că dușmanul nostru cel de moarte a fost îndepărtat, nu poți decât să te bucuri. De fapt abia atunci începi să te bucuri cu adevărat.
Când îți dai seama că toate păcatele tale cele multe sunt iertate și că pedeapsa veșnică pe care o meritai a căzut peste El, atunci te bucuri. În măsura în care vom gusta din harului lui Dumnezeu, ne vom bucura tot mai mult. Cei mai triști oameni nu sunt cei fără bani, singuri, părăsiți, handicapați sau bolnavi în metastază. Cei mai triști oameni sunt cei ce nu realizează ce har a dat Dumnezeu oamenilor, ca prin Isus Cristos ei să poată fi mântuiți.
Saltă oamenii de veselie când aud că au câștigat la loto, când află că s-au mărit pensiile, că au intrat la facultate, sau poate că au o bursă în străinatate, că afacerea lor are succes, dar abia când realizează valoarea și bogăția harului lui Dumnezeu pot gusta adevărata bucurie.
Cauza principală a lipsei de bucurie între creștini se datorează faptului uitării că au fost curățiți de vechile lor păcate. Aceasta diminuiază valoarea jerfei lui Isus și li se pare absolut normal ca Dumnezeu să-i iubească. Vrei să știi de ce nu te mai bucuri cu adevărat? Poate nu mai meditezi (așa de mult) la harul lui Dumnezeu ce ți-a fost acordat! Te îndemn să privești mai mult la Cristos și la ce a făcut El pentru tine și îți garantez, bazat pe Biblie, că bucuria adevărată va umple inima ta.

Rugăciunea mea este ca toate aceste încurajări să prindă contur în sufletul tău și, în momentele triste, Duhul Sfînt al lui Dumnezeu să ni le aducă aminte. Fiți binecuvântați. AMIN

Această devoţiune poate fi citită de mai multe feluri de oameni, cum eşti tu, cititorule: ai putea fi un pastor, un ministru, un membru în corul bisericii sau membru al echipei de laudă şi închinare, șef de cult, solist, un simplu “răsfoitor de web”, un credincios sau nu, un membru al unui grup de rugăciune în congregaţie, sau cineva căruia îi place să cânte!
Ai putea fi cineva care ştie exact ce înseamnă să cânte, sau cum trebuie să fie interpretat ca să fie cântat armonios; unul care are ureche muzicală. Poţi fi o persoană care, dacă ai auzit un cântec cântat în jurul tău, care se presupune a fi în armonie şi nu este, probabil vei începe să cânţi cel puţin una din părţile lipsă! Aceasta va veni doar din gura ta.
Când auzim cuvântul “armonie”, primul lucru care ne vine în minte este muzica şi cântatul, dar nu este doar pentru aceasta.
Acest cuvânt ar putea fi folosit şi pentru altceva decât într-un domeniu muzical. Ca de exemplu, în Trupul lui Hristos, este ceea ce avem nevoie pentru tot lungul vieţii! A fi în armonie este a veni împreună în acord, într-un acord, într-un aranjament plăcut, sau, combinaţia de “poporul lui Dumnezeu lipit împreună”.
Exact ca vocile ce se amestecă pentru armonie într-un cântec, noi trebuie să fim la fel. Ca fraţi şi surori în Biserica Domnului, “mădulare” în Trupul lui Hristos, armonia trebuie să fie prezentă printre noi, să existe în relaţiile noastre, şi să fie răspândită în bisericile noastre.
În cele din urmă, (Dacă este cu putință, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Romani 12:18), trăiţi în armonie unii cu alţii; fiţi simpatici, iubiţi-vă ca fraţi, să fiţi plini de compasiune şi umili. Nu rambursa rău pentru rău sau insultă pentru insultă, ci o binecuvântare, deoarece “la acesta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea.”. (1 Petru 3:8-9).
Biserica a fost construită de Hristos ca un loc de armonie şi unitate, un loc pentru ca poporul Său să se unească în sărbătoare şi dragoste. Acest tip de armonie este plăcut Domnului, şi El se bucură în ea şi pentru ea! Şi noi ne putem bucura, de asemenea, pentru că nimic nu poate fi mai bine, mai frumos şi mai plăcut decât să locuim împreună, să avem părtăşie, în dragostea lui Dumnezeu!
Pentru o perioadă de timp (Viața noastră), am asistat şi avem experienţă de acest tip de unitate şi armonie în corp. (Căci, dupăcum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.Romani 12:5).
Dar am experimentat că dezbinarea şi dezacordul nu poate exista printre noi. Singura modalitate la noi, ca popor al lui Dumnezeu, este să experimentăm pe deplin ce înseamnă a umbla în binecuvântările Sale şi de a veni la un loc (de a se aduna laolaltă), în adevărată umilinţă reală în Domnul, şi să lăsăm loc la altele (binecuvântări) mai mari decât noi înşine, şi să umblăm în armonie dincolo de cântecul nostru pe care-l cântăm într-o duminică dimineaţa sau seara!
Să mergem împreună în “armonie”, este, de fapt, unitatea!
Un verset pentru azi:
“Iată, ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună!“- Psalmul 133:1.

Am cerut putere
Și Dumnezeu mi-a oferit dificultăți pentru a mă face puternic.
Am cerut înțelepciune
Și Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat.
Am cerut prosperitate
Și Dumnezeu mi-a oferit brațe și minte să muncesc.
Am cerut curaj
Și Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depășit.
Am cerut răbdare;
Dumnezeu m-a pus în situații unde eram forțat să aștept.
Am cerut dragoste
Și Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburați pe care să-i ajut.
Am cerut favoruri
Și Dumnezeu mi-a oferit oportunități.
Nu am primit nimic din ceea ce am cerut;
Am primit tot ceea ce-mi era necesar.

Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii

Cum știi că ești născut din nou?
Cum știm că suntem născuți din nou?
-Avem pace
-Avem un alt fel de gândire – una curată
-Avem un alt fel de comportament – unul bun
-Obiceiurile rele nu mai ne aparțin
-Vorbele urâte și batjocoritoare nu mai sunt pe buzele noastre
-Facem binele și ne ferim de rău
-Avem bucuria mântuirii în inima și pe fața noastră
-Vrem să spunem și altora despre Mântuitorul nostru
-Lepădăm tot ce ne-ar apropia de păcat
-Avem prieteni și frați cu care Îl slăvim pe Dumnezeu și să ne rugăm
-Vrem să vorbim și să petrecem timp cu Dumnezeu și cu oamenii
-Așteptăm venirea Domnului să ne ia în slava Lui ca mireasă aleasă

• Întrebare: Ce înseamnă să fii un creştin născut din nou?

Biblia ne răspunde la această întrebare printr-un pasaj cunoscut care se găseşte în Evanghelia după Ioan 3:1-21. În acest capitol, Domnul Isus Hristos îi vorbeşte lui Nicodim, un fariseu de frunte şi unul din membrii Sanhedrinului (deci un judecător al evreilor). Nicodim venise la Isus după lăsarea serii. El a avut câteva întrebări să-I pună lui Isus. Vorbindu-i lui Nicodim, Isus a spus “…Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim L-a întrebat atunci pe Isus: “Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou”….” (Ioan 3:3-7).

Ioan 3:3 Drept răspuns, Isus i-a zis: Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Ioan 3:7 “Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou.”