Categorie
Ştiri şi Evenimente

Bucuria poporului lui Dumnezeu

Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului! Ţefania 3:14

Bucuria este din Dumnezeu. Este o roadă a Duhului Sfânt. Ea nu depinde de circumstanțe. Tristețea, amărăciunea, apatia sunt amprente ale influenței celui rău, și de cele mai multe ori consecințe ale stării de păcat, sau manifestarea dezamăgirii și durerii. Pentru creștin însă, este de așteptat ca bucuria să fie ceva la ordinea zile. Ce fel de bucurie are poporul lui Dumnezeu? Cum trebuie să se manifeste ea? Ea trebuie să se manifeste: FARĂ INHIBIȚII (REȚINERI).
“Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te și saltă de veselie” Strigă și saltă, sunt două imperative ce denotă forma de manifestare liberă a bucuriei creștine. Sigur că nu suntem adepții gălăgiei și a zgomotului creștin și nici adepții dansului senzual în închinarea creștină (Biblia zice: “bucurați-vă tremurând”), însă ne întrebăm dacă nu cumva bucuria noastră este înabușită, blocată, și nu se poate manifesta din cauza unor criterii pur fictive?! Nu cumva creăm o generație de creștini ce nu mai știe să se bucure cu adevărat?! Când a fost ultima dată când, ca și magii, n-am mai putut de bucurie? De câte ori, teama de a fi caracterizați deplasați, ori penibili, ciudați… a înăbușit bucuria ce o aveam în suflet? De ce zâmbetul pare să fie interzis în adunare? De ce o cântare ritmată și dinamică, e pusă în categoria cântărilor lumești? Nu cumva din cauza unor prejudecăți nejustificate? Vă întreb cu respect: “Cum e bucuria dumneavoastră? Inhibată sau eliberată de prejudecăți?”
Dragilor, prefer să n-am costum de duminică, dar să am bucurie. Prefer să mă închin pe podea fară covoare, dar să am bucurie. Prefer să n-am nici orgă, nici microfoane, nici scaune comode în biserică dar să am bucurie în biserică! Uneori îmi vine să zic ca și Ioel “a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru” (Ioel1:16)
Permiteți-mi să vă citez câteva din versurile unui cântec creștin, ce m-a pus pe gânduri:
“Nu știu de ce unii oameni astăzi, spun: “Eu cred în ISUS!” și sunt veșnic parcă loviți de soartă, merg cu fruntea-n pământ. Dacă-i întrebi: “Frate, cum îți mai merge?”; numai necazuri auzi. Și-au îngropat zâmbetul și credința, dar spun că sunt creștini. Când mergi la adunare unde frații spun că se întâlnesc cu ISUS, te uiți și vezi numai fețe plouate, atmosferă ca de mormânt. Nu știi ce să crezi și rămâi pe gânduri. Te-ntrebi: “Chiar așa o fi?” Hai să-nțelegem ce spune Cuvântul: “Bucurați-vă în Cristos.” Nu ai nici un motiv să fii trist, dacă îl ai pe Isus în inima ta. Destinul tău e în mâna Lui. Nu uitați: bucuria poporului lui Dumnezeu se manifestă fără înhibiții. Ea trebuie să se exprime la: INTENSITATE MAXIMĂ! “Saltă de veselie din toată inima, fiica Ierusalimului.” Din toată inima înseamnă că ea nu trebuie să se rezume la o exprimare exterioară. Cred că sunt mulți care încearcă să mascheze bucuria. Schițează forțat un zâmbet. Când sunt întrebați cum e viața lor cu Cristos, răspund carismatic: “super!!”, când de fapt, în suflet e tristețe și amărăciune, prăbușire. Bucuria trebuie să fie sinceră, transparentă; nu de pe buze, ci să izvorască într-adevăr din inimă. Mai bine trist, decât cu bucurie artificială. Din toată inima, înseamnă că bucuria pe jumatate, nu este bucurie adevărată.
Ați avut parte vreodată de a vedea sau participa la o închinare în bisericile baptiste din Africa? V-ați îndoi că sunt baptiști. Însă n-ați avea curajul să spuneți că sunt nefericiți. N-au atâta mâncare cât avem noi, n-au termopane la casă, n-au așa biserici frumoase ca ale noastre, nici atâta buget cât avem noi, sau tehnica pe care o folosim noi, dar au bucuria pe care noi nu o avem!!!
Cât din inima ta se bucură? Jumătate, un sfert. 99%??
Bucuria din toată inima, este singura bucurie adevarată. Bucură-te din toată inima!

Motivată de grația divină – “Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmașul tău” – bucuria creștină nu este dată de câștiguri materiale, nici de succese pe plan profesional, nici chiar de spectacole creștine fastuoase. Ea răsare și se clădește doar pe fondul conștientizării neprețuitului har ce ni l-a oferit nouă Dumnezeu. Când realizezi că dușmanul nostru cel de moarte a fost îndepărtat, nu poți decât să te bucuri. De fapt abia atunci începi să te bucuri cu adevărat.
Când îți dai seama că toate păcatele tale cele multe sunt iertate și că pedeapsa veșnică pe care o meritai a căzut peste El, atunci te bucuri. În măsura în care vom gusta din harului lui Dumnezeu, ne vom bucura tot mai mult. Cei mai triști oameni nu sunt cei fără bani, singuri, părăsiți, handicapați sau bolnavi în metastază. Cei mai triști oameni sunt cei ce nu realizează ce har a dat Dumnezeu oamenilor, ca prin Isus Cristos ei să poată fi mântuiți.
Saltă oamenii de veselie când aud că au câștigat la loto, când află că s-au mărit pensiile, că au intrat la facultate, sau poate că au o bursă în străinatate, că afacerea lor are succes, dar abia când realizează valoarea și bogăția harului lui Dumnezeu pot gusta adevărata bucurie.
Cauza principală a lipsei de bucurie între creștini se datorează faptului uitării că au fost curățiți de vechile lor păcate. Aceasta diminuiază valoarea jerfei lui Isus și li se pare absolut normal ca Dumnezeu să-i iubească. Vrei să știi de ce nu te mai bucuri cu adevărat? Poate nu mai meditezi (așa de mult) la harul lui Dumnezeu ce ți-a fost acordat! Te îndemn să privești mai mult la Cristos și la ce a făcut El pentru tine și îți garantez, bazat pe Biblie, că bucuria adevărată va umple inima ta.

Rugăciunea mea este ca toate aceste încurajări să prindă contur în sufletul tău și, în momentele triste, Duhul Sfînt al lui Dumnezeu să ni le aducă aminte. Fiți binecuvântați. AMIN

Lascia un commento

Il tuo indirizzo email non sarà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *