1. Religia spune că Dumnezeu nu mă va iubi până când eu nu voi asculta de regulile Lui îndeajuns să-I merit dragostea… Evanghelia spune că datoriă faptului că Dumnezeu deja m-a iubit şi şi-a exprimat dragostea prin lucrarea persoanală a lui Isus pe cruce, acum sunt liber de păcat pentru a trăi o viaţă nouă de ascultare, prin puterea dragostei Sale pe care mi-o oferă în dar.
2. Religia spune că lumea este formată din oameni buni şi oameni răi… Evanghelia spune că lumea nu este formată din oameni buni şi oameni răi, ci mai degrabă din păcătoşi care fie se pocăiesc şi îşi pun încrederea în moartea lui Isus pentru viaţa lor, sau nu se pocăiesc şi rămân morţi spirituali şi separaţi de Dumnezeu, sub mânia Sa.
3. Religia este vorba despre ceea ce faci…. Evanghelia este despre ceea ce Isus a făcut – pentru tine, în tine şi prin tine – prin har.
4. Religia este vorba despre a obţine ceva de la Dumnezeu… Evanghelia este vorba despre a-L primi pe Dumnezeu Însuşi, care este cea mai mare comoară a noastră, cea mai înaltă bucurie şi sursă a vieţii, fie că suntem bogaţi sau săraci, sănătoşi sau bolnavi, trăim sau murim, suntem fericiţi sau trişti.
5. Religia vede greutăţile ca fiind o pedeapsă neiubitoare, decât o disciplinare care sfinţeşte… pentru urmaşul lui Cristos – Dumnezeu va folosi suferinţa pentru a ne sfinţi prin necazuri şi să ne facă mai mult ca Isus.
6. Religia este despre tine… Evanghelia este în contrastul dintre faptul că Isus ne-a slujit plin de dragoste şi noi Îl iubim, şi îi slujim cu dragoste pe oameni aşa cum Isus a făcut-o cu noi.
7. Religia se concentrează aproape total pe viaţa exterioară, vizibilă a unei persoane şi nu trece cu privirea peste viaţa interioară, invizibilă a inimii unde se află motivele… Evanghelia este preocupată mai întâi cu starea interioară a noastră.
8. Religia este despre ceea ce facem noi, însă rezultatul final este că nouă ne lipseşte siguranţa poziţiei noastre înaintea lui Dumnezeu… Evanghelia ne spune că datorită faptului că starea noastră înaintea lui Dumnezeu este posibilă numai în Isus, noi putem şti cu siguranţă că suntem oameni asiguraţi şi răscumpăraţi.
9. Religia pur şi simplu nu lucrează/munceşte pentru că asta rezultă în mândrie sau disperare… Evanghelia singură ne conduce la o ascultare smerită şi încrezatoare, plină de bucurie, pentru că ne învaţă că neprihanirea nu este a noastră, ci mai degrabă este un dar de la Isus datorită lucrării Sale pe cruce.
10. Religia caută neprihanirea prin puterea neprihănirii de sine… Vestea bună a evangheliei este că Isus ne-a dăruit neprihanirea Sa, nouă care suntem prihăniţi, dacă credem sau avem credinţa numai în persoana şi lucrarea Sa.
Autore: Max
Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te şi saltă de veselie din toată inima ta, fiica Ierusalimului! Ţefania 3:14
Bucuria este din Dumnezeu. Este o roadă a Duhului Sfânt. Ea nu depinde de circumstanțe. Tristețea, amărăciunea, apatia sunt amprente ale influenței celui rău, și de cele mai multe ori consecințe ale stării de păcat, sau manifestarea dezamăgirii și durerii. Pentru creștin însă, este de așteptat ca bucuria să fie ceva la ordinea zile. Ce fel de bucurie are poporul lui Dumnezeu? Cum trebuie să se manifeste ea? Ea trebuie să se manifeste: FARĂ INHIBIȚII (REȚINERI).
“Strigă de bucurie, fiica Sionului! Strigă de veselie, Israele! Bucură-te și saltă de veselie” Strigă și saltă, sunt două imperative ce denotă forma de manifestare liberă a bucuriei creștine. Sigur că nu suntem adepții gălăgiei și a zgomotului creștin și nici adepții dansului senzual în închinarea creștină (Biblia zice: “bucurați-vă tremurând”), însă ne întrebăm dacă nu cumva bucuria noastră este înabușită, blocată, și nu se poate manifesta din cauza unor criterii pur fictive?! Nu cumva creăm o generație de creștini ce nu mai știe să se bucure cu adevărat?! Când a fost ultima dată când, ca și magii, n-am mai putut de bucurie? De câte ori, teama de a fi caracterizați deplasați, ori penibili, ciudați… a înăbușit bucuria ce o aveam în suflet? De ce zâmbetul pare să fie interzis în adunare? De ce o cântare ritmată și dinamică, e pusă în categoria cântărilor lumești? Nu cumva din cauza unor prejudecăți nejustificate? Vă întreb cu respect: “Cum e bucuria dumneavoastră? Inhibată sau eliberată de prejudecăți?”
Dragilor, prefer să n-am costum de duminică, dar să am bucurie. Prefer să mă închin pe podea fară covoare, dar să am bucurie. Prefer să n-am nici orgă, nici microfoane, nici scaune comode în biserică dar să am bucurie în biserică! Uneori îmi vine să zic ca și Ioel “a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru” (Ioel1:16)
Permiteți-mi să vă citez câteva din versurile unui cântec creștin, ce m-a pus pe gânduri:
“Nu știu de ce unii oameni astăzi, spun: “Eu cred în ISUS!” și sunt veșnic parcă loviți de soartă, merg cu fruntea-n pământ. Dacă-i întrebi: “Frate, cum îți mai merge?”; numai necazuri auzi. Și-au îngropat zâmbetul și credința, dar spun că sunt creștini. Când mergi la adunare unde frații spun că se întâlnesc cu ISUS, te uiți și vezi numai fețe plouate, atmosferă ca de mormânt. Nu știi ce să crezi și rămâi pe gânduri. Te-ntrebi: “Chiar așa o fi?” Hai să-nțelegem ce spune Cuvântul: “Bucurați-vă în Cristos.” Nu ai nici un motiv să fii trist, dacă îl ai pe Isus în inima ta. Destinul tău e în mâna Lui. Nu uitați: bucuria poporului lui Dumnezeu se manifestă fără înhibiții. Ea trebuie să se exprime la: INTENSITATE MAXIMĂ! “Saltă de veselie din toată inima, fiica Ierusalimului.” Din toată inima înseamnă că ea nu trebuie să se rezume la o exprimare exterioară. Cred că sunt mulți care încearcă să mascheze bucuria. Schițează forțat un zâmbet. Când sunt întrebați cum e viața lor cu Cristos, răspund carismatic: “super!!”, când de fapt, în suflet e tristețe și amărăciune, prăbușire. Bucuria trebuie să fie sinceră, transparentă; nu de pe buze, ci să izvorască într-adevăr din inimă. Mai bine trist, decât cu bucurie artificială. Din toată inima, înseamnă că bucuria pe jumatate, nu este bucurie adevărată.
Ați avut parte vreodată de a vedea sau participa la o închinare în bisericile baptiste din Africa? V-ați îndoi că sunt baptiști. Însă n-ați avea curajul să spuneți că sunt nefericiți. N-au atâta mâncare cât avem noi, n-au termopane la casă, n-au așa biserici frumoase ca ale noastre, nici atâta buget cât avem noi, sau tehnica pe care o folosim noi, dar au bucuria pe care noi nu o avem!!!
Cât din inima ta se bucură? Jumătate, un sfert. 99%??
Bucuria din toată inima, este singura bucurie adevarată. Bucură-te din toată inima!
Motivată de grația divină – “Domnul a abătut de la tine pedepsele tale, a îndepărtat pe vrăjmașul tău” – bucuria creștină nu este dată de câștiguri materiale, nici de succese pe plan profesional, nici chiar de spectacole creștine fastuoase. Ea răsare și se clădește doar pe fondul conștientizării neprețuitului har ce ni l-a oferit nouă Dumnezeu. Când realizezi că dușmanul nostru cel de moarte a fost îndepărtat, nu poți decât să te bucuri. De fapt abia atunci începi să te bucuri cu adevărat.
Când îți dai seama că toate păcatele tale cele multe sunt iertate și că pedeapsa veșnică pe care o meritai a căzut peste El, atunci te bucuri. În măsura în care vom gusta din harului lui Dumnezeu, ne vom bucura tot mai mult. Cei mai triști oameni nu sunt cei fără bani, singuri, părăsiți, handicapați sau bolnavi în metastază. Cei mai triști oameni sunt cei ce nu realizează ce har a dat Dumnezeu oamenilor, ca prin Isus Cristos ei să poată fi mântuiți.
Saltă oamenii de veselie când aud că au câștigat la loto, când află că s-au mărit pensiile, că au intrat la facultate, sau poate că au o bursă în străinatate, că afacerea lor are succes, dar abia când realizează valoarea și bogăția harului lui Dumnezeu pot gusta adevărata bucurie.
Cauza principală a lipsei de bucurie între creștini se datorează faptului uitării că au fost curățiți de vechile lor păcate. Aceasta diminuiază valoarea jerfei lui Isus și li se pare absolut normal ca Dumnezeu să-i iubească. Vrei să știi de ce nu te mai bucuri cu adevărat? Poate nu mai meditezi (așa de mult) la harul lui Dumnezeu ce ți-a fost acordat! Te îndemn să privești mai mult la Cristos și la ce a făcut El pentru tine și îți garantez, bazat pe Biblie, că bucuria adevărată va umple inima ta.
Rugăciunea mea este ca toate aceste încurajări să prindă contur în sufletul tău și, în momentele triste, Duhul Sfînt al lui Dumnezeu să ni le aducă aminte. Fiți binecuvântați. AMIN
Am cerut putere
Și Dumnezeu mi-a oferit dificultăți pentru a mă face puternic.
Am cerut înțelepciune
Și Dumnezeu mi-a oferit probleme de rezolvat.
Am cerut prosperitate
Și Dumnezeu mi-a oferit brațe și minte să muncesc.
Am cerut curaj
Și Dumnezeu mi-a oferit primejdii de depășit.
Am cerut răbdare;
Dumnezeu m-a pus în situații unde eram forțat să aștept.
Am cerut dragoste
Și Dumnezeu mi-a oferit oameni tulburați pe care să-i ajut.
Am cerut favoruri
Și Dumnezeu mi-a oferit oportunități.
Nu am primit nimic din ceea ce am cerut;
Am primit tot ceea ce-mi era necesar.
Vă îndemn, dar, înainte de toate, să faceţi rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii
Cum știi că ești născut din nou?
Cum știm că suntem născuți din nou?
-Avem pace
-Avem un alt fel de gândire – una curată
-Avem un alt fel de comportament – unul bun
-Obiceiurile rele nu mai ne aparțin
-Vorbele urâte și batjocoritoare nu mai sunt pe buzele noastre
-Facem binele și ne ferim de rău
-Avem bucuria mântuirii în inima și pe fața noastră
-Vrem să spunem și altora despre Mântuitorul nostru
-Lepădăm tot ce ne-ar apropia de păcat
-Avem prieteni și frați cu care Îl slăvim pe Dumnezeu și să ne rugăm
-Vrem să vorbim și să petrecem timp cu Dumnezeu și cu oamenii
-Așteptăm venirea Domnului să ne ia în slava Lui ca mireasă aleasă
- Întrebare: Ce înseamnă să fii un creştin născut din nou?
Biblia ne răspunde la această întrebare printr-un pasaj cunoscut care se găseşte în Evanghelia după Ioan 3:1-21. În acest capitol, Domnul Isus Hristos îi vorbeşte lui Nicodim, un fariseu de frunte şi unul din membrii Sanhedrinului (deci un judecător al evreilor). Nicodim venise la Isus după lăsarea serii. El a avut câteva întrebări să-I pună lui Isus. Vorbindu-i lui Nicodim, Isus a spus “…Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Nicodim L-a întrebat atunci pe Isus: “Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” Isus i-a răspuns: “Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou”….” (Ioan 3:3-7).
Ioan 3:3 Drept răspuns, Isus i-a zis: Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Ioan 3:7 “Nu te mira că ţi-am zis: “Trebuie să vă naşteţi din nou.”
„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat. 6,33) La ce Se referă Isus atunci când ne spune să căutăm „mai întâi” Împărăţia lui Dumnezeu? Vezi Mat. 16,26. Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său? Cum ne ajută Romani 14:17 să înţelegem ce este Împărăţia lui Dumnezeu? Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
Ştim că neprihănirea, pacea şi bucuria sunt roada Duhului. Aşadar, înainte de orice altceva, ar trebui să căutăm roada Duhului. În definitiv, putem să avem tot ce oferă lumea; dar ce înseamnă aceasta, dacă nu avem neprihănire, pace şi bucurie?
Dacă ar fi să te întrebe cineva: „Să înţeleg de aici că Isus nu este interesat de binele meu fizic sau financiar?”, ce i-ai răspunde în lumina poruncii Domnului Hristos, de a pune roada Duhului înaintea nevoilor fizice şi materiale? Matei 6:31. “Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.”
Ca și copil al lui Dumnezeu, știi că este plăcerea Tatălui tău să vină în întâmpinarea nevoilor tale. Isus Însuși ne spune „Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele”. Dar Dumnezeu nu vrea ca tu să alergi ca să-ți împlinești nevoile. El vrea ca tu să cauți întâi Împărăția Lui. Și când faci astfel, toate lucrurile de care ai nevoie ți se vor da pe deasupra.