Mese: Ottobre 2012

În fiecare an, în majoritatea bisericilor evanghelice există o duminică specială în care mulţumim Domnului pentru roadele pământului şi pentru toate binecu-vântările materiale şi mai ales cele spirituale pe care ni le-a pus El la dispoziţie prin harul Său. Şi anul acesta gândul nostru se îndreaptă spre atât de multe binecuvântări de care am avut parte până acum, şi cu siguranţă vom mulţumi Domnului pentru ele.

Aş vrea însă să înţelegem mai mult despre atitudinea pe care trebuie să o avem atunci când mulţumim Domnului Dumnezeu pentru toate. Eu cred că, muţumirea cea mai potrivită la sărbătoarea roadelor este să aducem noi înşine roadă. Sfânta Scriptură ne spune clar că noi am fost destinaţi să aducem roadă. „Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; şi voi veţi fi ucenicii Mei.” (Ev. Ioan 15:8). Nu numai că prin roada noastră Dumnezeu Tatăl este proslăvit, dar este şi o dovadă că într-adevăr suntem ucenicii Domnului Isus, El care a adus atât de multă roadă. Destinul nostru este legat de aceasta. Evanghelistul Ioan în acelaşi capitol la versetul 16 spune: „Nu voi M-aţi ales pe Mine; ci Eu v-am ales pe voi; şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roadă, şi roada voastră să rămână, pentru ca orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, să vă dea.” Roada pe care o aducem înaintea Tatălui din ceruri ne dă şi siguranţa că cererile noastre vor fi ascultate, dacă sunt făcute în Numele Domnului Isus. Vedeţi, este atât de important să aducem roadă! Nu cred nicidecum că este opţional. Când suntem copiii Domnului, sădiţi în adevărata Viţă care este Domnul Isus, nu se poate să nu aducem roadă.

Ce se întâmplă dacă nu avem roadă? „Pe orice mlădiţă, care este în Mine şi n-aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă, o curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă.” (Ioan 15:2). Cred, aşa cum am scris mai sus, că putem să aducem roada noastră înaintea Domnului ca şi mulţumire pentru tot ce a făcut pentru noi.

Care este roada ce o aşteaptă Domnul de la noi? Mai întâi este roada Duhului: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” (Gal. 5:22) Când Duhul Sfânt este în viaţa noastră, nu se poate să nu avem roada Duhului. Şi cei care privesc viaţa noastră vor vedea îndată dacă suntem ai lui Dumnezeu. Luca 6:44 spune, „Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.” În al doilea rând, ca şi roadă sunt cei care îl cunosc pe Domnul prin noi. Îi putem prezenta înaintea Domnului ca mulţumire că El a făcut posibil lucrul acesta. Sămânţa Cuvântului, care a venit în inima noastră, a încolţit şi a dat roadă. Aşa ne spune Cuvântul Sfânt în Ev. după Matei 13:6, „O altă parte a căzut în pământ bun, şi a dat roadă: un grăunte a dat o sută, altul şaizeci, şi altul treizeci.”

Cum vrei să te prezinţi înaintea Domnului? Fără nici o roadă? Sau a început Domnul să lucreze în inima ta?! Duhul Sfânt rodeşte prin noi tot ce scrie în Gal. 5:22. Dragostea pentru alţii ne va face să ne jertfim pentru ei, ca să audă Cuvântul vieţii, singurul care le poate da eliberarea de păcat şi povară. Domnul să ne ajute să ne prezentăm înaintea Lui cu roadă, Amin.